Miercuri, 14 Octombrie 2015 - 05:19 AM Aleg.RO: Reprezentarea parlamentara a ?diasporei?

Publicat de: ---

Una dintre problemele spinoase ale legii alegerii Senatului si a Camerei Deputa?ilor este cea a reprezentarii parlamentare a ceta?enilor romani din afara ?arii . Pana in 2008, cand s-a introdus pseudo-votul uninominal, nu existau parlamentari care sa reprezinte explicit acesti ceta?eni. Voturile din strainatate erau contabilizate in sectorul 1 al municipiului Bucuresti. Asta nu inseamna ca vreunul din deputa?ii sau senatorii alesi in Bucuresti putea fi considerat a fi reprezentantul Diasporei, pentru ca numarul acestor deputa?i era calculat strict in func?ie de numarul de locuitori ai municipiului.

Abia odata cu legea adoptata in 2008 au fost alocate pentru ceta?enii romani din afara ?arii, in mod explicit, 4 colegii de deputat si 2 de senator – ca si pentru cele mai mici jude?e din interiorul ?arii. Intr-un fel, alocarea era generoasa, daca ne referim la numarul voturilor care trimiteau un reprezentant in Parlament: in sec?iile din strainatate au fost exprimate, in noiembrie 2008, 23,5 mii de voturi, in timp ce in cel mai mic jude? din ?ara (Tulcea) am avut peste 68 de mii. Daca avem in vedere principiul constitu?ional al egalita?ii voturilor in sensul ca un vot din strainatate trebuie sa conteze cat unul din Tulcea, constatam ca, cel pu?in pana acum, alegatorii din \'diaspora\' nu au fost nedrepta?i?i.

Odata cu adoptarea, in iulie, a noii legi a alegerilor parlamentare, prin care se revine la votul pe liste inchise, a fost creata o circumscrip?ie electorala sepa­rata pentru strainatate, alocan­du-i-se tot 2 senatori si 4 deputa?i. Legea aceasta prevede ca norma de reprezentare este de un deputat la 63.000 de locuitori si un senator la 168.000 de locuitori.

Din diverse par?i ale spectrului politic si ale societa?ii civile a fost criticata aceasta alocare, pornindu-se de la ideea ca exista intre doua si patru milioane de romani care traiesc in strainatate, deci ar avea dreptul la un numar de parlamentari cel pu?in egal cu cel alocat municipiului Bucuresti, care are pu?in peste doua milioane de locuitori (13 senatori si 29 de deputa?i). A fost sesizat si Avocatul Poporului, care a promis ca studiaza problema si, eventual, va sesiza Curtea Constitu?ionala, dar evident ca nu o va face, dupa cum nu a facut-o nici in cazul diverselor ordonan?e de urgen?a neconstitu?ionale. (A se vedea celebra OUG 55/2014, de legalizare a traseismului.)

Mai intai trebuie spus ca raportarea la TO?I romanii care traiesc in strainatate este eronata. Asta pentru ca o parte din acestia ar avea domiciliul legal in strainatate (men?ionat ca atare in pasaport) si alta – cea mai mare – l-ar avea in ?ara, in strainatate avand doar resedin?a (asa cum un student din Pitesti care studiaza in Bucuresti are domiciliul in Arges si resedin?a in Bucuresti). Conform legii, reprezentarea in Legislativ a ceta?enilor se refera la domiciliul acestora. E normal sa fie asa, pentru ca acolo unde avem domiciliul platim impozite si taxe locale si, pana la urma, acolo ne petrecem cea mai mare parte a vie?ii. De altfel, atunci cand defineste norma de reprezentare, legea spune explicit: \'numarul locuitorilor care se iau in calcul este conform popula?iei dupa domiciliu\'. Asadar, atat studentul din Pitesti care studiaza la Bucuresti, cat si zidarul din Muscel care munceste in Italia sunt reprezenta?i de catre parlamentarii de Arges. Trebuie sa remarcam ca \'locuitor\' este un termen imprecis, mai ales daca ne gandim ca nu to?i locuitorii unui teritoriu sunt si ceta?eni ai ?arii respective.

Daca ar fi sa aplicam norma de reprezentare circumscrip?iei electorale pentru ceta?enii romani cu domiciliul in afara ?arii, ar trebui sa stim ca?i ceta?eni romani au domiciliul in strainatate. Or, aceasta eviden?a nu o are nicio institu?ie romana – si nici nu are cum sa o aiba, dupa cum s-a vazut cu ocazia referendumului de demitere din 2012. O posibila solu?ie ar putea sa vina odata cu infiin?area Registrului electoral pentru ceta?enii romani din strainatate, registru prevazut prin legea adoptata in iulie. Numai ca acest registru va con?ine, in cel mai bun caz, to?i ceta?enii din strainatate cu drept de vot, ceea ce e cu totul altceva decat to?i \'locuitorii\' (diferen?a principala provenind din situa?ia copiilor). De fapt, nu va con?ine decat o parte din acestia – pe cei care vor fi indeplinit formalita?ile de inscriere in intervalul legal, adica din aprilie pana la inceputul lunii septembrie.

Toate aceste observa?ii ne conduc catre concluzia ca nu putem sa avem o masura corecta a numarului de parlamentari care sa reprezinte ceta?enii romani cu domiciliul in strainatate. Cel pu?in atata timp cat, desi in tot cuprinsul legilor electorale se face referire la numarul alegatorilor inscrisi in liste, norma de reprezentare este definita prin raportare la numarul de locuitori, un termen ambiguu. In lipsa unei solu?ii temeinice, asimilarea \'diasporei\' cu un jude? si alocarea numarului corespunzator de parlamentari pare o rezolvare rezonabila.   

Mircea Kivu este sociolog

(279 )