<DIV class=screentext align=justify>Un prieten care a fost la Tebea povestea cu umor, dar si cu amaraciune o scena care i-a ramas fixata in memorie: in fata bisericii se aflau soldatii adusi sa prezinte o­norul pentru presedinte si primul-ministru, plus lumea inghesuita sa-i vada de aproape. Si cine crezi tu ca se agita de mama focului sa se arate important, util, preocupat, emotionat de parca era gata sa stoarca lacrimi si din burta? Nimeni altul decit Adrian Paunescu. Dom’le, peste tara asta trec anii si totusi parca nu s-a intimplat nimic. Acelasi Paunescu, energic si tinar inca  in slugarnicie, parca ii astepta pe Tovarasul si pe Tovarasa sau pe Ceausescu si Dascalescu (mai ales ca unii premieri incep sa semene la falci). Pe undeva pe aproape ar fi trebuit sa fie si Cenaclul Flacara, botezat “Totusi iubirea” dupa mortii de la Ploiesti. Si in dispretul acela pentru ro-
mani, cind presedintele si primul-ministru au intirziat ca imparatii, singurul harnic devotat, mieros si optimist era biata sluga politica a unui final de mileniu si a unui inceput de epoca asemanatoare.
O doamna care isi hraneste pisica la ore exacte si la sapte fix, cind incepe radiojurnalul, imi povestea mai ieri: sa vedeti, exact cind am turnat laptele caldut in farfurioara, am auzit relatarea despre clipele marete de la Tebea, despre coroanele de flori depuse la mormintul lui Avram Iancu, despre clipele inaltatoare. Parca se petrecea a doua aniversare a lui Stefan cel Mare si Sfint, daca nu cumva si mai si. Iar cind am iesit pe terasa sa-mi beau cafeaua si sa citesc ziarul, ce vad? Ca, la Tebea, Ion Iliescu si Adrian Nastase au fost huiduiti. Ptiu, drace! Parca as trai pe doua lumi! Intr-una bat clopotele si e smerenie, dragoste parinteasca pentru Ion Iliescu si feciorelnica pentru Adrian Nastase, si piosenie! Si, cind sa dai foaia, afli ca a fost altceva. Ca acolo, intr-un loc simbolic, Ion Iliescu si Adrian Nastase au fost huiduiti copios.
Doamna draga, sper ca v-ati dat seama ca in timpul campaniei electorale avem de-a face cu mai multe realitati. Una a celor care ling puterea si alta a celor care o privesc cu un ochi critic.
Doamna, femeie subtire si iute la minte, imi zice, pardon, dar tamiierea pe care am auzit-o cind imi hraneam pisica era pe radioul public. Si eu nu sint de acord sa platesc ca sa ascunda fluieraturile!
Armata de culegatori de scame de pe reverele presedintelui si ale premierului a dat fuga la troaca de scuze si a luat de acolo una mai trasnita. Cica ar fi fost membrii PRM! Eu nici cu asta n-am o problema. Si membrii PRM au voie sa huiduie, ba chiar sint indreptatiti daca sint tinuti acolo sa astepte alesele fete pina cind li se face rau. Sa zicem ca au fost membrii PRM. Ca i-au huiduit pe nedrept. Pai, atunci este mult mai grav! Inseamna ca Ion Iliescu si Adrian Nastase s-au dus intr-un loc in care nu s-a inghesuit nici un simpatizant, nici unul dintre nenumaratii membri de partid. In acelasi timp, ma simt obligat sa le atrag atentia culegatorilor de scame ca a pune tot cetateanul satul de izbinzile cuplului Iliescu-Nastase in rindurile PRM este iarasi o exagerare. Sau un gest nu tocmai politicos fata de populatia nemultumita. Sau o minciuna grosolana, ticluita tocmai pentru a scoate la vopsea obrajii sifonati ai celor doi musterii.
Acestia s-au dus la Tebea ca la placinte politice. Au dus si garzi, si drapele, si lingai. In avioanele lor n-au mai incaput aplaudacii.
Ion Iliescu si Adrian Nastase au incercat sa se aleaga cu oarece placinte politice. Si au fost huiduiti. Daca au facut-o prietenii politici de la Partidul Romania Mare, cu atit mai bine. Daca a facut-o poporul roman, cu atit mai interesant. E un semn ca romanii incep sa se trezeasca! S-au prins ca unde huiduie poporul creste democratia!