In duminica-esantion, aproape jumatate din romani au continuat sa doarma. Un somn letargic, in care s-au lasat adinciti de anii de comunism. Un somn fara vise, in care zvicnesc de saracie, in care fuga din fata unui destin trist si mediocru este condamnata la esec. O cadere libera intr-un neant in care nici macar imaginea unui Ceausescu mai blind, care le da mincare si televiziune din belsug, nu le mai aduce un zimbet pe fata. Pentru ei nu mai exista scapare. Oricit i-ai fura, minti si batjocori, inevitabil iti intorc si celalalt obraz. Ei sint pravoslavnicii celei mai perverse religii: fatalismul. Degeaba ne zbatem, spun ei, niciodata nu vom reusi sa scapam din mocirla balcanica. Intotdeauna va fi la fel. (Doar) O parte din romani uraste acest mod de a gindi. Ei sint cei care muncesc din greu. Zilnic, nu numai o data la patru ani. Sint cei care traiesc cu fata catre Vest, convinsi ca orice blestem, chiar si unul istoric, poate fi dezlegat la un moment dat. Traiesc cu speranta ca ar putea face parte din generatia care va schimba decisiv traiectoria unei tari si se mindresc cu ea. (Doar) Ei isi dau seama ca nu avem nici cea mai mica sansa sa ajungem o natiune moderna, cu adevarat europeana, atita timp cit cei care ne conduc se vor purta ca niste tilhari, disperati sa-si umple buzunarele. (Doar) Pe ei ii ineaca furia cind vad cita nelegiuire este in tara si cit de putini au ramas cei dispusi sa se lupte pe fata cu ea. Duminica a fost o zi reprezentativa si pentru cel din urma grup de romani. Un segment impartit in doua: orbii si ticalosii natiunii. Primii au facut ieri intocmai ce au facut si in duminica de 20 mai 1990, care le poarta numele. Ceilalti au facut ce au facut ei sau inaintasii lor in fiecare zi din ultimii 60 de ani. Au furat sau si-au protejat agoniseala din furat. Capeteniile au pus in aplicare ceea ce scria in stenograme: “Important nu este ce vrea poporul, ci ce vrem noi”. Ce au vrut ei? Sa cistige cu orice pret. Au organizat adevarate caravane de autobuze care sa le duca slugile din sat in sat pentru a vota de mai multe ori. De-aia au inventat smecheria cu listele suplimentare. De-aia au scos din joc cartile de alegator (pe care am platit o avere) si le-au inlocuit cu timbre pe care si un copil le-ar fi putut dezlipi fara sa ramina vreo urma. In imprimeriile de partid au tiparit masiv, chiar si simbata noaptea, buletine de vot fara ca nimeni sa stie unde au ajuns in final. Cel mai probabil, si-au unit destinul cu numeroasele stampile disparute si ele fara urma chiar inaintea alegerilor. Complicii mai-marilor zilei au respectat si ei indicatiile din stenograme. Au manipulat cu disperare opinia publica, ignorind toate scandalurile care au dezvelit fata monstruoasa a puterii si transformind dezbaterile electorale in mascarade. Au masluit realitatea cu sondaje de opinie fabricate, ale caror rezultate au fost pregatite in laborator cu luni inainte. Au turnat murdarie cu lopata peste o realitate care le urla in fata: Nu va mai vrem! Ieri a fost o zi ca toate celelalte. Ce vom face insa astazi, si miine, si in restul zilelor ce vor veni? Vom lasa nepedepsita aceasta uneltire monstruoasa impotriva poporului roman? Ne vom lasa din nou furati ca in 1946? Cred ca este de datoria fiecaruia dintre noi sa ceara explicatii pentru tot ce s-a intim-plat duminica, pentru avalansa de ilegalitati comise cu complicitatea autoritatilor. Romanii trebuie sa hotarasca cine sint cei care merita sa-i conduca. Nu stapinii urnelor si ai sondajelor!